Fifty shades of Grey – Recenzie

image

image

image

Asa este, tocmai am terminat primul volum din faimoasa si prea-mult-criticata serie ” Fifty Shades „. Am toate volumele asa ca voi fi destul de previzibila in urmatoarele recenzii.
Nu ma intrebati de ce am toata seria Fifty Shades, nici chiar eu nu stiu si nici nu vreau sa aflu.
Revenind la subiect :

O prima impresie cand ai in vedere zvonurile despre aceasta carte ar fi ” De ce ai citi macar asa ceva ?! „. Pentru ca vreau si pentru ca pot. Lumea Bookworm este plina de oameni care critica aceasta carte spunand ca este bolnava fara macar a o citi complet. Nu judeca o carte dupa film !
Eu una sunt o pisica foarte sceptica in materie de… ei bine, orice ! Mai ales carti ! ( si desene, carti si desene ) Dar si una foarte nehotarata, las mai mult pe ceilalti sa imi dicteze ce sa fac ( nu, nu sunt o supusa, nu am nevoie de dominator * lacrima * ) asa ca asta este unul din motivele pentru care m-am apucat de fapt de serie – mi-au fost bagate pe gat – ( sper ca nu luati totul prea ca atare pentru ca asta poate suna ciudat dar fiind subiectul cartii * another lacrima * )

Sa incepem cu personajele :
Anastasia Steele – un personaj destul de simplu conturat, un trecut obisnuit, nimic special, poate doar maniera exagerata in care a fost descrisa – si insinuatul constant – ca este asa de slaba incat ar putea foarte usor sa fie suflata de vant. Normal, necunoscatoare, inocenta, naiva si totusi atat de inteligenta si un negociator inascut desi nu mai facuse asta niciodata pana atunci. Faptele ei o fac sa para atat de usor de coplesit apoi… poate convinge un ” maniac al controlului ” sa o urmeze orbeste, sa ii se destainuie, sa faca pentru ea acele compromisuri pe care le uraste atat de mult Christian, il poate chiar juca pe degete daca vrea. Nu o mai facuse niciodata si are deja in talent inimaginabil, incomparabil, nemaivazut, etc etc ?
Putin exagerat. Nu vreau sa fiu genul ala de persoana care este impotriva a orice si oricui, dar serios, putin-mai-mult-exagerat.
Nu manca, dar se poate tine pe picioare pentru toate acele … activitati… continue, over n over again then repeat. Nu stiu ce sa mai spun. Este… incurajator intr-un fel sa citesti cum Ana a „reusit” toate astea fara pic de experienta ( in toate domeniile ) si a ajuns asa, din cate am inteles se si casatoreste cu Christian, dar este complet nerealist ! Ah, sa nu mai pomenin ca ea practic era o asexuala, dar oriunde mergea tor era cineva indragostit de ea care ii facea avansuri si il enerva in acest fel de dragul de Christian.
In esenta, povestea este in regula, ca personaj Ana prmeste de la mine un 7,84/10
Katherine Kavanagh – Nici nu pot pronunta macar acest nume.
Uite un alt personaj ceva cam exagerat…
Cartea in sine e geniala… dar exagerata …
Kat este descrisa ca fiind perfecta, tot ce ti-ai putea dori de la o femeie, o zeita, genul de personaj pus atat de bine in valoare… incat o dafavorizeaza pe Ana. Normal ca trebuia un termen perfect de comparatie pentru a o defavoriza pe Ana, cum altfel sa ne dam seama cat de normala, mediocra si neinteresanta este ea ?
Anyway, viata lui Kate este perfecta, pe deasupra este si prietena ideala, singura greseala pe care o face in toata cartea este sa il intarate prea mult pe Christian cu privire la Jose, dar si asta este repede trecut cu vederea.
Pentru a i se contura si mai mult viata perfecta, Kate este iubita perfectului Eliott, cei doi se indragostesc imediat si iremediabil si nu m-as mira de inca o nunta. Ce coincidenta ca fratele lui Christian sa fie iubitul ( sufletul prereche ) al colegei si celei mai bune prietene ale Anei, nu-i asa ? Suna foarte realist, sper sa aiba si copii, multi, sa se imbogateasca din alocatii si sa faca mai multi bani decat are pana si Christian. ( csf, n-ai csf )
Nu prea am ce spune de Eliott, sincer, inafara ca este indragostit nebuneste de Kate cartea il ignora complet.
6,45/10 la pachet
Jose Rodrigues/Martinez/Alte nume inventate care par spaniole – Bine, acum deja incep sa parodiez, dar chiar nu imi mai amintesc numele de familie al baiatului astuia. Singurul lucru exagerat a fost scena in care, amandoi morti din cauza alcoolului, a incercat sa o forteze pe Ana sa il sarute.
10/10 bajete, tine-o tot asa !
Acum serios, care este problema personajelor acestea ?!
Mediocru, nu dau nota.
Sa trecem la subiect.
Christian Grey

image

Nu m-am putut abtine.
Acest personaj este, dintre toti, normal, cel mai controversat. ” Cele 50 de vicii „, asa cum le numeste draga de Anastasia nu pot fi tinute in frau ele trebuie * pauza dramatica * descatusate * tam tam tam *. Revenind : Nu am vazut ceva prea interesant la acest tip, cu cat citeam mai multe despre el ma gandeam si apreciam toleranta Anei.
Este adevarat ca avea si el momentele lui, dar back story-ul care tuturor li s-a parut atat de tragic mie mi s-a parut just queen drama. I mean si parintii mei nu au fost tocmai de laudat, apoi a urmat un divort de toata frumusetea mai ceva ca un razboi mondial in care eu eram pusa intre fronturi si armele lor erau mai mult descarcate pe mine, dar asta nu m-a determinat sa fiu o sado-masochista cu probleme mintale pe care mi le revars pe saracii oameni ! ( bine, nu sunt masochista, restul depinde de stare )
Erau dragute toate acele cadouri, dar exagerate si nerealiste. Sau acel moment, la inceputul cartii cand a salvat-o pe Ana de acel fucking biciclist apoi practic a aruncat-o si i-a spus sa nu-l caute niciodata pentru ca el nu e bun pentru ea.
Pur si simplu nu ii inteleg logica, inteleg doar ca autoarea a incercat sa construiasca un Adonis al sexului si super bogat si nu prea i-a reusit…
Totusi a avut si Chrisi momentele lui ce trebuie apreciate.
Aplauze pentru Chrisi, yaaah !!! Chrisiiii ~~

Ca poveste de dragoste ( ignorand partea erotica ) este geniala, aprob, tip bogat, fata modesta, gelos, ea jucausa, chiar oke, chiar citibil. Chiar te face sa ii indragesti, sa iubeste totul, sa ii vrei impreuna, sa isi impartaseasca sentimentele de dragoste ! Si cand chiar devi convins ca visul OTP-ului tau sa se indeplineascaaaa…. BOOM !!! Apare finalul si totul se spulbera ! Chrisi nu poate iubii, Ani nu poate accepta sado-masochismul si totul se face scrum…
Sa speram ca totusi din acel scrum OTP-ul nostru va renaste ca un pheonix in volumul doi, pe care il incep de maine ( azi, ieri… saptamana treee… il incep.), ” Cincizeci de umbre intunecate ” in care, acum deja familiarizati cu personajele total atipice, promit ca voi vorbi mai mult despre actiune. ^u^
Recomand, dar in functie de persoane, nu este o carte chiar pentru oricine si sunt(em) constienti de asta.
Nota : 6,63/10 + o 🌟 si un mare DA ( nu stiu daca ajuta cum nici nu stiu daca urasc sau iubesc aceasta carte, so many feelings 😿 )

image

Ps : pentru cei care ma contraziceau spunand ca aceasta carte ( serie ) a fost scrisa de un barbat, poftim o poza cu mirobolanta autoare 😽😸😺🔥

Meow, calatorilor 🐈

Al 5-lea val – Recenzie

Cassie, nu de la Cassandra, sau Cassie simplu, ci de la Cassiopeia – constelatia sau chiar zeita, acesta este numele protagonisteri acestei prime carti din serie. Ramasa orfana, iar fratiorul sau Sammy luat de langa ea si dus departe, Cassie ramane singura, insa nu fara aparare.
Mama ei a murit in timpul celui de al 3-lea val, infectata atunci cand molima rosie i-a atacat pe toti. Doar cu mici exceptii, anumiti oameni totusi erau imuni, insa aceasta imunitate avea proveniente necunoscute sau poate era doar noroc chior, caci oricum urmau sa moara. Aceasta molima te face sa elimini sange din toate orificile posibile, apoi, cand te devoreaza destul si se satura de trupul tau slabit, explodezi intr-o ploaie de sange, ca virusul sa se poata raspandii… Din fericire ( sau nu ) pe Cassie, Sammy si tatal lor nu i-au afectat, insa moartea femeii era doar un punct mic pe langa celelalte milione de morti. Totusi aceasta moarte nu era neinsemnata, aceasta le-a deschis ochii : Nu mai puteau spera sau crede ca acei extraterestrii veneau cu ganduri de pace, nu mai puteau ramane in acelasi loc, asteptand si ei sa moara intr-un final, trebuiau cumva sa se salveze, iar asta da drumul adevaratei actiunii a cartii.

Tatal ei a murit mult mai diferit fata de sotia sa, acesta a murit salvandu-si copiii. Sammy a fost luat cum spuneam de langa ei, dus intr-un autobuz scoalar cu altii copiii intr-o tabara de refugiati, iar Cassie ramanand cu el fiind prea mare sa fie si ea dusa de acolo. Ramasi in tabara, dupa mai multe raiduri ale unor mecanisme de supraveghiere, tatal celor doi copii realizeaza ca acel autobuz ce venise in tabara lor nu se va mai intoarce dupa ei. Ultimul lucru pe care l-a facut a fost sa salveze viata fiicei sale…

Ramasa singura, prost inarmata intr-o mana si cu ursuletul ramas de la Sammy in cealalta, Cassiopeia este nevoita sa fuga cat mai departe de fosta sa tabara de refugiati pentru a nu fii gasita si omorata precum tatal sau. Cassie facuse o promisiune ursuletului si fratiorului sau; aceea ca va ajunge in acea taba, ca va fii acolo cu el si nu il va parasii niciodata, iar ea nu avea de gand sa renunte la aceasta promisiune ce ajunsese in pragul unui adevarat tel, un scop in viata.
Kinda disturbing, but an amazing book, ” Al 5-lea val ” este genul de carte ce te inspaimanta cu cat poate fii de realista. Te leaga cu lanturi invizibile extraterestre si nu iti mai da drumul. Sentimentele tale se contopesc cu cele ale personajelor si ajungi sa simti tot ceea ce simt ele, simtind cum esti vanat de necunoscut in fiecare secunda cat o citesti ! Tip SF/Fantasy pe care orice amator al acestui gen o va adora pentru ca niciodata nu stii la ce sa te astepti !

Un lucru stii clar, ai ajuns intr-un punct al existentei in care nu mai poti deosebi amenii de extraterestrii, deci nu mai poti avea incredere in nimeni, iar aceasta concluzie iti intuneca mintile. Ai impusca si tu soldatul ? Sau l-ai lasa sa traiasca ?
RECOMAND

Nota : 8,30/10 Good one !